După ultima întâlnire din primăvara, la care s-a conturat ideea constituirii unei cooperative ca formă de asociere potrivită intereselor noastre, întâlnirea de sâmbătă, 3 septembrie, a venit după o lungă perioadă. O lungă perioadă în care fiecare dintre noi a fost ocupat cu lucrările de întreținere, cu vremea proastă și cu… concediile.

În primăvară Simona prezentase o schiță de organizare a demersului de constituire a cooperativei. Bănuiesc că nu toți pașii prezentați au fost pe deplin asimilați, dar cred că considerentele pentru care cooperativa este cea mai potrivită forma de asociere, au fost ușor de înțeles. Pe scurt, cooperativa ne poate oferi mediul prin care ne putem valorifica surplusul de producție sub brand propriu sau comun, ne poate intermedia procurarea de materiale la prețuri preferențiale, putem pune la punct strategii de marketing și promovare de care să profităm fiecare. Celelalte forme de asociere nu pot oferi la pachet toate aceste avantaje.

La întâlnirea de-acum, din septembrie, am repetat pe scurt toate aceste aspecte pentru cei care nu au fost în primăvara și după cum era „zumzetul” din sală se pare că acest lucru se așteapta.  Nu prea e clar din partea cui se-așteaptă asta, pare că toata lumea așteaptă niște lideri care să facă tot. Încă nu se vede fiecare contribuind altfel decât cu producția. Cooperativa e un organism pe care nu o să-l putem porni fără să participăm toți, și nu după puteri ci cam în măsură egală. Debalansarea efortului e calea cea mai scurta către eșec. E clar că e nevoie de lider sau lideri, dar nu cred că e cazul să fie „lăsați” să facă chiar totul, exista riscul deligitimării involuntare și probleme grave rezultate din asta. Probabil că va trebui să găsim cumva o soluție ca mobilizarea să se facă rapid și efectiv atunci când va fi nevoie. E un experiment pe care e obligatoriu să-l reusim ca grup.

Pe lângî problematica cooperativei și a valorificării producției (subiectul asta a fost atins la fiecare întalnire și probabil va fi mereu) s-a discutat și despre cum scădem costurile. Încet – încet, se desprinde ideea că cea mai mare parte a lucrărilor de întreținere și recoltare să se facă mecanizat. Devine foarte greu și scump să întreți și să recoltezi manual culturi de peste 1-2 hectare. Costurile mari descurajează orice inițiativă viitoare de înființare de noi culturi sau de extindere a celor existente. Și în acest caz poate tot cooperativa ar putea oferi soluții prin înțelegeri în cadrul cooperativei sau sub umbrela ei.

O supriză plăcută a fost numărul mare de participanți și dorința manifestată de a găsi o soluție pentru rezolvarea problemelor de mai sus, cu cooperativă sau fără, dar cumva să găsim o cale prin care să ne asociem și să ne ajutăm unii pe altii. De aici și ideea mea de constituire a unei platforme comune de informații, cu surse de informare corecte și verificate, idee aflată deja în lucru și disponibilă în curând.

Acum e toamnă și urmează iarna (o iarnă lungă – mie întotdeauna mi se pare că iarna e mai lunga decât ar trebui) și sper să găsim resurse să ne întâlnim tot mai mulți și mai plini de energie pentru a putea finaliza toate demersurile de înființare a cooperativei.

Întâlnirea cultivatorilor de lavandă din Transilvania – Cluj  3 sept. 2016
Fotografii puse la dispoziție de Paul Stefanut – Lavanda de Bihor