Înmulțirea lavandei nu are nimic deosebit față de înmulțirea altor arbuști. Ea poate fi realizată prin butășire, divizare, marcotare sau prin semințe.

Cea mai la îndemână este de departe înmulțirea prin butășire, înrădăcinarea tulpinilor tăiate de la planta mamă. Butașul rezultat va fi o clonă a lavandei de la care a fost prelevată tulpina și va moșteni toate caracteristicile morfo-fiziologice. Detalii aveți în seria de articole de pe blog numite Butași de lavanadă: Cum se fabrică  părțile 1, 2, 3, 4 și 5. Există două metode de butășire cu câteva diferențe de procedură, hartwood din tulpini leminificate și softwood din tulpini sau lăstari verzi, nelemnificați. Aici veți găsi descrisă metoda hardwood.

Divizarea se face prin tăierea longitudinală a tulpinii principale având grijă să se desprindă și parte din rădăcina cu fiecare segment. E o metodă destul de urâtă, supune planta la un stres foarte mare și nu e metoda cu cele mai bune rezultate.

Înmulțirea prin marcotaj constă în alegerea unei ramuri lemnificate din partea inferioară, întinderea pe sol și acoperirea cu pământ la jumătatea lungimii pe o distanță de 15-20 cm. În zona acoperită, tulpina va dezvolta rădăcini care vor putea fi observate la 30-45 de zile de la operațiune. Spre finalul sezonului noua plantă se poate tăia de la planta mamă și resădi separat. Planta obținută va avea, ca și la primele două metode, aceleași caracteristici ca ale plantei de origine.

Înmulțirea prin semințe este mai greoaie și mai laborioasă. Semințele de lavandă germineaza greu și de multe ori e nevoie de stimulenți de înrădăcinare. Costurile inițiale sunt mai mici, dar ulterior e necesară mai multă muncă până la obținerea unei plante mature. Plantele mature nu vor fi clone ale plantei mamă ci variații ale acesteia, mai bune sau mai rele. Prin selecție se poate obține, în timp, o cultură genetic superioară celei obținute prin butășire, dar presupune răbdare multă și tot cam la fel de multă experiență.

Această metodă de înmulțire a lavandei presupune plantarea în substrat a semințelor de lavandă și asigurarea condițiilor necesare germinării lor. Din păcate, rata de germinare a semințelor de lavandă este destul de scăzută, sub 50% dar exista mici trucuri prin care putem înbunătați acest procent.

Înainte de plantare e util și potrivit să le pre-înmuiați pentru 24-48 de ore într-o soluție de apă cu Atonik, un stimulent de germinare a semințelor. Mulți cultivatori nu recomandă utilizarea stimulatorilor considerându-i inutili, ei fiind adepții principiului „laissez faire”, principiu conform căruia natura va avea grijă de toate dacă e să fie, iar rezultatele ar fi mai firești și predictibile.

După cele 24 sau 48 de ore,  semințele se zvântă pe un șervețel. Datorită dimensiunii foarte mici a semințelor e recomandat să le amestecați cu 3 părți nisip uscat și cernut fin. Astfel veți putea distribui mai ușor semințele în stratul de cultură.

Straturile vor avea o lațime de 1 sau 1,2 m, din pământ bine mărunțit și apoi tasat. Distanța între straturi e bine să fie de 40-50 cm pentru a intra cu ușurință să faceți operațiunile de semănare și întreținere a plantelor.

După pregătirea straturilor, acordați o importanță deosebită tasării substratului. E foarte important ca după și înainte de semănare, solul să fie bine tasat pentru ca sămânța să aibă un contact cât mai bun cu pământul, astfel germinarea se produce mai repede.

Rândurile vor fi trasate la o adâncime de 2 cm și o distanță de 15-20 cm între ele. Înainte de semănare e indicat să udați bine solul fără a lăsa apa să băltească. După trasarea canalelor de semănat puteți distribui amestecul sămânță-nisip iar apoi acoperiți cu 2 cm de amestec mraniță/pământ/nisip (proporții egale) sau doar pământ, tasați și udați iar. La udarea după semănare, și apoi până apar majoritatea plantelor, folosiți un cap de duș care să împraștie apa cât mai fin pentru a nu disloca și împrăștia semințele.