Această ultimă parte despre producerea butașilor de lavandă este un articol în care voi recapitula pe scurt principalele informații necesare. La final voi face o evaluare a întregului proces și ce concluzii s-ar putea desprinde. Am scris destul de târziu acest ultim articol din serie, dar în timp ca să fie util în primăvara 2017.
Recapitulare
Mărunțiți și pregătiți bine solul de pe suprafața de teren destinată pepinierei. Sol bine mărunțit și tasarea fermă scad șansele formării de goluri de aer, fapt ce ar reduce procentul de plante viabile;
Trasați și construiți straturile pe care veți planta tulpinile de lavandă în vederea înrădăcinării;
Tasați bine terenul cu un tăvălug de grădină;
Udați bine straturile în cazul în care solul este uscat;
Acoperiți straturile cu folie neagră de mulcire de lațime corespunzătoare dimensiunilor straturilor (80-120 cm);
Pregătiți tulpinile de lavandă (taieturile), aveți grijă ca tăietura de la bază să fie curată, oblică, iar dimensiunile să fie astfel: grosime 3-10mm, lungime minim 15 cm;
Curățați de frunze tulpinile pe o lungime de 8-10 cm pornind de la bază;
Înfigeți tulpinile în sol, dar aveți grijă ca distanțele minime dintre ele să nu fie mai mici de 5 cm. Adâncimea pe care o recomand este de aproximativ 10 cm;
După plantare udați abundent cu o soluție de stimulent de înrădăcinare preparat după recomandarile producatorului (Razormin, Raiza, Radistim, Plant Starter, etc), repetați o dată la 10-14 zile;
Urmăriți ca umiditatea din sol să nu scadă prea mult, solul trebuie să fie în permanență umed, reavăn;
Așteptați. Nu se va întâmpla mare lucru până când temperatura solului nu va crește peste 15 grade celsius. Primele semne ca totul merge bine vor fi atunci când apar primele frunzulițe verzi, în scurt timp tot stratul se va transforma din cenușiu-argintiu în verde crud.
La momentul apariției tijelor florale e deja timpul pentru prima tundere. Folosiți o foarfecă de mână, moto sau electrică și țineți butașii la o înălțime de maxim 20-25 de cm în lunile de vara. Pe la finele lunii august puteți să-i lăsați să crească în voie dar taiați tijele florale care pot aparea în septembrie.
Recoltarea se face la sfârșit de octombrie – început de noiembrie, odată cu intrarea plantelor în repaus vegetativ. Eliminăm astfel stresul cauzat de transplantare. Udați bine solul înainte de recoltare, altfel riscați ca mare parte din rădăcină să se rupă.
Concluzii
Dacă totul a decurs normal ar trebui ca la final să obțineți o rată de succes de minim 50%. Eu am reușit să obțin o rată de 76% și am fost foarte mulțumit. Peste 80% din butași au fost foarte bine dezvoltați și au avut lungimi cuprinse între 30 și 50 de cm.
Toate detaliile le gasiți în primele 4 părți și vă recomand să le citiți sau să le recitiți înainte să vă apucați de treabă.
Daca aţi ajuns aici, înseamnă că sunteţi interesaţi de producerea butaşilor de lavandă din tăieturi şi aţi parcurs deja primele 3 articole (Partea I-a, a II-a şi a III-a). Dacă nu le-ţi citit încă, ar fi util.
Întreţinerea
Acum că i-am văzut în strat aliniaţi ca soldaţii, mai trebuie doar să-i trecem de primavară şi vară, ca la toamnă să fie bine dezvoltaţi şi numai buni de plantat în câmp, ca butaşi de lavandă. Nu e nimic greu doar că trebuie atenţie la nevoile lor, mai ales la necesarul de apă care e musai să rămână la un anumit nivel. Eu am folosit o sondă de umiditate cumpărată de la Dedeman şi am avut grijă să ţin tot timpul indicatorul pe umed. Nu este nimic grav dacă scade sub acest nivel atâta timp cât nu se depăşesc 1-2 zile.
Pentru că i-am plantat primăvara, în primele luni n-am avut nici o problemă cu nivelul umidităţii. N-a fost nevoie să-i ud decât de 3 sau 4 ori. Vara ar fi trebuit să iau măsuri suplimentare, chiar mă gândeam că va fi nevoie să-i ud în fiecare seară. Probabil ştiti deja că nu-i putem uda în mijlocul zilei, atunci când sunt temperaturi ridicate. Ar fi un stres inutil care poate fi evitat dacă udarea se face seara, noaptea (dacă puteţi programa udarea), sau dimineaţa (dacă aveţi timp). Din păcate a fost o vara foarte urâta, umedă şi mult mai rece decât eram obisnuiţi, cel puţin aici, la nord de Carpaţi.
Prezenţa foliei de mulcire a făcut totuşi ca în perioada când nu a plouat şi a fost mai cald, nivelul umidităţii să nu scadă prea mult, iar dimineţile reci au adus multa umiditate condensata pe plante şi sol (folie). Din iunie până în august n-a fost nevoie să ud decât de 4 sau 5 ori (depinde foarte mult de cum e anul). Vara nu s-a terminat încă, dar nici nu mă aştept la schimbări drastice pe final de sezon.
Iniţial mă pregătisem să fac tuneluri de umbrire peste straturi, dar condiţiile climatice de care vorbeam mai devreme m-au făcut să renunţ considerându-le inutile. Nu acelaşi lucru ar fi fost în cazul în care aveam o vară fierbinte.
Tunel de umbrire
Butaşi de lavandă – tunel de umbrire
Am făcut totuşi un tunel de umbrire peste unul dintre straturi şi pentru a testa comparativ comportamentul plantelor în condiţii diferite. Straturile fiind de aproximativ 1.2 m lăţime, am făcut nişte arce de 1.5 m din tuburi de plastic groase de 11 mm, dintre cele folosite la instalaţiile electrice, şi le-am băgat în segmente de 25 cm lungime din fier rectangular de 15x15x1,5 mm. Acestea le-am introdus în sol cam 15 cm, lăsând 10 cm afară. Peste arce am tras o plasă de umbrire cu coeficient de umbrire de 40%, lata de 1.2 m. Bineînţeles că nu a acoperit tot dar este destul, cum straturile sunt orientate EST-VEST, având laturile lungi spre sud şi nord, am acoperit mai mult latura sudică. Ancorarea plasei am făcut-o cu tije de ancorare folosite la tavanele de rigips sau vă puteţi confecţiona nişte tije de ancorare din sârmă de oţel zincat de 3 mm grosime şi suficient de lungi pentru a realiza o ancorare fermă.
Tunderea
Tundere butaşi de lavandă cu foarfeca electrică
Periodic am tuns butaşii cu forfeca. Ideea era să nu facă tije florale, aşa că i-am tuns de 3 ori până acum. Probabil o să-i mai tund cel puţin încă o dată. Tunderea are rolul de a-i îndesi şi a direcţiona resursele plantei spre dezvolatarea rădăcinii şi tulpinii principale. Deasemenea stimulează şi o ramificare puternică.
Am folosit o foarfecă de gard viu manuală la primele 2 tunderi, dar am apreciat ca ar merge mult mai repede cu o foarfecă electrică şi am avut dreptate. Efortul e tot cam la fel, dar am redus timpul de tundere cu aproximativ 80%.
Vă încurajez să cumpăraţi ambele variante, uneori nu e cazul să întindeţi cablul electric pentru câteva tăieturi şi foarfeca manuală e mai la îndemână.
Biostimulatori
Unii sunt de părere că nu e necesară folosirea biostimulatorilor la butaşii de lavandă, dar pentru a fi sigur ca totul e bine, am folosit încă de la plantarea tăieturilor un biostimulator natural: Razormin. Am pus în stropitoare cantitatea indicată de producator şi apoi am completat cu apă. Am udat abundent cu aceasta soluţie o data la 14 zile.
Am administrat biostimulatorul cu stropitoarea până când au apăut primele frunze verzi, după acest moment am făcut soluţia după acelaşi raport şi am adminstrat-o cu pompa de stropit înca de 3 ori. Tot de la apariţia primelor frunze verzi am mai pus în soluţie şi Cropmax, un îngrăşământ foliar natural. Deci 3 ture, am dat un amestec de Razormin cu Cropmax.
Acum mai dau doar cu Cropmax la acelasi interval de timp, 14 zile.
Controlul buruienilor
Chiar daca aţi pus folie de mulcire, buruienile nu vă vor lipsi de prezenta lor. Se vor insinua prin orice spaţiu liber pe care-l vor găsi şi vă vor agasa cu o determinare demnă de cauze mai bune. Trebuie smulse imediat cum apar, dacă sunt lăsate să crească, smulgerea lor vă va distruge local folia de mulcire făcând astfel misiunea mai uşoară urmatoarei serii de buruieni. Dacă sunt ţinute sub control, cu timpul vor dispărea aproape în totalitate, mai ales că odată cu venirea verii se vor îndesi şi butaşii de lavandă şi nu vor mai lăsa loc pentru buruieni.
Partea a V-a
Daca aţi respectat întocmai instrucţiunile din cele 4 părţi ale articolului, e foarte posibil să aveţi butaşii vostri în toamnă. Dacă nu aţi respectat şi aţi venit cu adaptări şi/sau variaţiuni şi aţi obtinut rezultate bune sau mai bune, abia aştept să comentaţi mai jos şi să expuneţi exprienţa voastră. Dacă ceva a mers prost şi n-aţi obţinut rezultatele dorite, la fel, aştept să comentaţi, sunt de folos şi experienţele negative, pentru a fi evitate.
Daca am uitat ceva sau vă este neclar ce am scris, vă rog să puneţi întrebări în comentarii, o să răspund cât pot de repede şi probabil interacţiunea noastră îi va lămuri şi pe alţii.
Rămân dator până data viitoare, când voi face şi partea a V-a (click aici) în care voi vorbi despre recoltarea butaşilor de lavandă. De asemenea voi publica şi un rezumat al celor discutate anterior, iar la final poate tragem şi-o concluzie.
Ca să vedeţi şi partea a V-a cred că v-ar fi de folos să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul formularului de mai jos.
Tulpini de lavandă (tăieturi) – viitori butaşi de lavandă
Articolul trecut terminasem cu pregătirea straturilor în care urma să pun cele câteva zeci de mii de butaşi de lavandă. În tot acest timp ajutoarele mele au pregătit tăieturile pentru a fi plantate. După ce au fost recoltate, tulpinile de lavandă, numite aici generic „tăieturi”, au trebuit pregătite. Atunci când veţi recolta tulpinile de lavandă e bine sa ţineţi cont că acestea să fie lemnificate, nu mai mici de 10 cm, recomand 15 cm, şi nu mai subţiri de 3 mm. După recoltare trebuie curăţate de frunze pe partea inferioară (cam 2/3) şi tăiată oblic la capătul care se va înfige apoi în sol. Tăindu-l oblic o sa fie mai uşor de introdus în sol prin folia de mulcire.
La partea cu îndepărtatul frunzelor sunt două păreri. Una zice că e bine sa fie îndepartate, cealaltă că n-ar fi cazul. Eu cred că, într-adevar, nu este cazul, dar e mai bine. Frunzele sunt destul de groase iar atunci cand veţi introduce tulpina în pământ va face o gaura destul de largă prin folia de mulcire iar asta va da ocazia buruienilor să se strecoare mai uşor afară să vă dea de lucru. Pe de alta parte va fi mai uşor de udat pentru că apa va ajunge mai repede şi mai multă în sol atunci când veţi uda butaşii. Din păcate acest avantaj vine şi cu un dezavantaj, apa din sol se va evapora apoi mai repede. Una peste alta, parcă e mai bine ca partea care o introducem în sol să fie curăţată de frunze.
Plantarea tăieturilor
Tăieturile de lavandă plantate la aproximativ 5 cm.
Spuneam mai sus că recomand ca tulpinile puse la înrădăcinat pentru a deveni butaşi de lavandă să fie de minim 15 cm. Dacă partea introdusă în sol este de 10 cm, va rămân 5 cm afară şi este destul. Cu cât este mai lungă partea din pământ cu atăt va avea o rezervă de apă mai mult timp. Apa se evaporă progresiv începând de la suprafaţă iar primele rădăcini apar la capătul introdus în sol. Rădăcinile vor porni începând de la adâncimea la care aţi introdus tulpina. Cu cât e mai jos cu atât rezerva de apă e mai mare şi veţi uda mai rar. În cazul în care veţi planta câteva mii sau zeci de mii de butaşi de lavandă, efortul depus cu asigurarea umidităţii necesare în sol va fi direct proporţional, aşa că n-aş neglija deloc acest aspect.
Derularea foliei de mulcire pe măsura ce înaintam cu plantarea tăieturilor.
Înainte de introducerea tăieturilor în sol, peste stratul de pământ am derulat o folie de mulcire de culoare neagră şi grosime de 30 microni. Poate fi folosită şi folia de 15 microni fără probleme. Am derulat câte un metru aproximativ şi apoi am înfipt tăieturile la o distanţă de 5 cm una de alta. Nu am folosit niciun instrument de măsură, am aproximat această distanţă pentru că nu este nimic critic. Pot fi plantate la 6 cm sau la 4 cm, dar n-aş depăşi aceste limite. Dacă le plantaţi prea strâns, prea înghesuite, nu se vor dezvolta suficient. Dacă le plantaţi prea rar o să le încurajaţi să se dezvolte prea mult la suprafaţă în detrimentul părţii subterane a rădăcinii. În cazul în care veţi folosi un plantator pentru plantarea în câmp a butaşilor, nu vă ajută ca partea aeriană să fie foarte stufoasă.
Ce mai urmeză?
Primul strat cu viitorii butaşi de lavandă.
Am pregătit solul şi tăieturile, le-am plantat iar la final am udat cu stropitoarea o soluţie de Razormin, preparată după indicaţiile producătorului, pentru a stimula înrădăcinarea.
Am senzaţia că ar mai fi ceva de spus, parcă am terminat prea repede cu plantarea lor. Eh, atât este, nimic mai mult. Mai departe trebuie doar să aveţi grijă de ei să se dezvolte. O parte vor muri, dar dacă sunteţi cu ochii pe ei aceasta parte nu ar trebui să depăşească 10-20%. Despre cum să aveţi grijă de ei în lunile în care vor creşte, să devină butaşi de lavandă, voi vorbi în următoarea parte. Va fi un capitol important aşa că n-ar fi o idee rea să subscrieţi la newsletter ca să fiţi siguri că primiţi articolul pe email.
Tot procesul acesta durează aproximativ un an, deci dacă începeţi în primăvară, presupunând că găsiţi tăieturi de calitate şi totul merge ca la carte, veţi putea începe propria cultură de lavandă primăvara din anul următor. Dacă nu doriţi să treceţi prin tot procesul acesta şi preferaţi să „intraţi în pită” cu afacerea cât mai curând, apelaţi la nişte lavandieri experimentaţi. Noi oferim butași de calitate, cele mai bune prețuri și consultanță gratuită!
Newsletter
Subscrie si vei primi intotdeauna ultimele articole sau noutati publicate pe site.
O să presupun că aţi citit deja prima parte despre producerea de butaşi de lavandă aşa că trec direct la descrierea metodei de producere a butaşilor din tăieturi lemnificate (hardwood). Am precizat că sunt tăieturi lemnificate pentru că mai există şi metoda producerii de butaşi de lavandă din tăieturi de muguri noi, verzi (softwood). Aceasta metodă încă n-am încercat-o aşa că o să aman discuţia despre ea. Totuşi merită să reveniţi să căutaţi un următor articol despre această metodă pentru că mi se pare util să cunoşti mai multe metode de producere a diferitelor feluri de butaşi de lavandă. Fiecare dintre ele are avantaje şi dezavantaje specifice şi vă veţi putea folosi de ele după necesităţi şi posibilităţi.
Primul lucru pe care ar trebui să-l faceţi este să vă informaţi despre soiul pe care vreţi să-l multiplicaţi prin butaşi de lavandă. În funcţie de asta să încercaţi să vă procuraţi tăieturile. Fiind vorba de butăşire, plantele rezultate vor fi copii fidele a plantei mamă din care au provenit tăieturile. Butaşii de lavandă vor avea exact aceleaşi caracteristici. Ideal ar fi să cunoaşteţi cultura din care provin tăieturile pentru că aşa vor arata şi plantele voastre din butaşi de lavandă. Dacă tăieturile provin din cultura voastră, vă recomand ca planta sursă să aibă o vârstă mai mare de 3 ani şi să fie dezvoltata bine.
Pregatirea solului
Solul în care se vor dezvolta butaşii nu are caracteristici speciale dar eu m-aş orienta să nu fie prea diferit de solul în care vor fi transplantaţi acei butaşi de lavandă la final, poate doar aş pune ceva mai mult îngrăşământ organic, gunoi de grajd vechi sau mraniţă. Eu aşa am facut. Am împrăştiat mai întâi mraniţa peste întreaga suprafaţă destinată producerii butaşilor, apoi am început să sap solul cu motocultorul. Am făcut 3 treceri pentru ca solul să fie foarte bine mărunţit şi mraniţa înglobată cât mai uniform. La final am făcut straturile late de aproximativ 1 m cu cărări între ele late de 30 de cm. Acum le-aş face mai late, măcar la 50 cm, pentru că spaţiul se va îngusta după ce veţi monta tunelele de umbrire despre care vă voi spune în partea a IV-a a articolului.
Din cauza săpării cu motocultorul, solul rămâne foarte afânat şi asta nu e prea bine pentru butaşii voştri. Au nevoie de un contact intim cu solul aşa că e bine să-l tasaţi la final, după ce aţi făcut straturile. Puteţi folosi un tăvălug de grădină sau cum am făcut eu, am pus o scândură lată de 20 cm şi lungă 4 m pe care mi-am plimbat cele 100 de kg ale mele . Am mutat apoi scândura şi am reluat plimbarea până am terminat toată suprafaţa straturilor, la final am udat bine şi solul a devenit numai bun pentru viitorii butaşi de lavandă. Odată pregătite straturile, am început pregătirea tăieturilor pentru plantarea în strat.
Aveţi mai jos formularul pentru abonarea la newsletter. Vă invit să-l completaţi ca să nu pierdeţi cumva următoarele părţi. Eu mai uit, dar maşinăria pe care-o folosesc ca să trimit pe email ultimele articole publicate, nu uită niciodată.
Tot procesul acesta durează aproximativ un an, deci dacă începeţi în primăvară, presupunând că găsiţi tăieturi de calitate şi totul merge ca la carte, veţi putea începe propria cultură de lavandă primăvara din anul următor. Dacă nu doriţi să treceţi prin tot procesul acesta şi preferaţi să „intraţi în pită” cu afacerea cât mai curând, apelaţi la nişte lavandieri experimentaţi. Noi oferim butași de calitate, cele mai bune prețuri și consultanță gratuită!
Newsletter
Subscrie si vei primi intotdeauna ultimele articole sau noutati publicate pe site.
Mulţi o să mă înjure că voi dezvălui în acest articol „Marele Secret” al producerii de butaşi de lavandă. E aşa o teorie a conspiraţiei ultra secretă ce aproape că devenise subiect tabu în discuţiile publice. Tind să cred că noi lavandiştii venim dintr-o alta lume care nu prea are treabă cu horticultura. Eu, lucrând în domeniul IT, aveam aceeaşi impresie ca producerea de butaşi de lavandă ori e vreo mare artă cu varii secrete şi mantre, ori e vreo tehnică ancestrală moştenită doar prin viu grai de marii maeştrii butăşari.
De fapt, e simplu… şi nu prea. E simplu când ştii, şi voi tocmai veţi afla cum!
Primul pas e să te motivezi şi să te înarmezi cu multă răbdare pentru că va trebui să cauţi informaţie, iar în limba română nu prea găseşti, secretele sunt bine păstrate, cu limba de moarte. Acum serios vorbind, găseşti foarte puţină documentaţie în limba română. În limba engleză se găseşte. Norocul nostru e că se găsesc totuşi destui lavandişti care nu au fost blestemaţi să ţină secretul producerii de butaşi de lavandă şi au spus tot ce ştiau fără să-i supun la chinuri groaznice. Ovidiu de la Transylvanian Lavender şi Marius Macreanu au fost printre cei mai săritori. Metodele lor au fost un pic diferite. Marius a făcut butaşii un pic mai pretenţios, folosind un substrat bine pregătit dintr-un amestec de turbă şi nisip, plus un stimulent de înrădăcinare foarte scump, Clonex, dar cu rezultate foarte bune. Ovidiu a fost mai curajos şi a plantat tăieturile direct în sol, printr-o folie de mulcire şi a folosit Razormin ca stimulent de înrădăcinare, mult mai ieftin dar se pare la fel de eficient în acest caz şi Cropmax ca îngrăşământ foliar după ce tăieturile „au dat în verde”. Eu am aplicat metoda lui Ovidiu şi pe aceasta o voi descrie în continuare.
Butasi de lavanda la inceputul lui iunie
Am amânat acest articol pentru că aşteptam să am şi ceva rezultate palpabile.Pentru că sunt multe cuvinte care descriu tot procedeul ăsta, voi împărţi articolul în două sau trei părţi. Prima parte tocmai s-a terminat.
Abonează-te mai jos la newsletter pentru ca să fii anunţat imediat ce apare şi următoarea parte a articolului.
Nu se va întâmpla mare lucru până când temperatura solului nu va crește peste 15 grade celsius. Primele semne ca totul merge bine vor fi atunci când apar primele frunzulițe verzi, în scurt timp tot stratul se va transforma din cenușiu-argintiu în verde crud.
Dacă totul a decurs normal ar trebui ca la final să obțineți o rată de succes de minim 50%. Eu am reușit să obțin o rată de 76% și am fost foarte mulțumit. Peste 80% din butași au fost foarte bine dezvoltați și au avut lungimi cuprinse între 30 și 50 de cm.
